Ecomaraton 2017 – Moeciu de Sus

with No Comments
Reading Time: 4 minutes

Titlul ar putea putea suna si “Week-end la Moeciu + alergare”

Da, a fost mai mult o iesire de week-end desi scopul principal a fost Ecomarathon 2017. M-am inscris inca din 15 Ianuarie pentru ca stiam ca locurile sunt limitate si cautate. Din fericire am gasit si cazare care nu a mai devenit o problema anul asta fata de alti ani.

Drumul a fost neasteptat de liber, probabil ca s-au cheltuit toti banii la #Loft cu o saptamana inainte si nu prea au mai mers pe Valea Prahovei.

Dupa ce am ridicat kit-ul si ne-am luat cateva geluri si batoane de mentinut tonusul a inceput o ploaie torentiala. Deja ma gandeam ca vom alerga pe ploaie, ceea ce totusi nu e cel mai fun.

Si a venit ziua de sambata. Ne-am trezit, am mancat banana si batonul regulamentar si am plecat la start. Fara ploaie, care se oprise in cursul noptii dar lasase un aer putin rece, umed si atat de curat incat te lua ameteala. Eu, fiind nascut la munte si respirand aerul ala mare parte din viata am incercat sa iau cat mai mult cu mine (probabil de aia se mirau aia pe traseu ca respir asa zgomotos).

La start, aceeasi atmosfera frumoasa pe care o regasesc in fiecare an la Moeciu:

Lume colorata, frumoasa si cu zambetul pe buze. Incepea un nou cros/maraton si toata lumea parea pregatita. Si eu … printre ei cu doar doua alergari anul asta la Maratonul Nisipului si Semimaraton Brasov.

Dupa cum se poate vedea si mai jos unde probabil ma rugam sa nu mai inceapa ploaia:

Fiind deja la a treia participare (m-am inscris la 4 dar anul trecut nu am mai ajuns) stiam deja traseul. Am pornit incercand sa tin ritmul propriu pentru ca urma sa ma odihnesc la podul de peste rau. Da, acolo este o parte foarte aglomerata, trebuie sa trecem toti 1500 oameni un rau unul cate unul. Eu fiind mai spre coada clasamentului am prins doar coada asta de mai jos:

?

Dupa asta urmeaza cea mai grea urcare (cel putin pentru mine), care de data asta, avand in vedere energizantul pe care l-am baut, nu mi s-a mai parut asa grea. Oricum se urca unul in spatele celuilalt si nu prea sunt sanse de depasiri. Mai ales dupa ploaia din seara dinainte care a inmuiat bine totul.

De data asta am avut si un partener pe o parte din urcare, am avut grija de Milo, un catel super simpatic si cuminte. Stapanul lui a ramas in urma incercand sa goneasca un alt catel maidanez (daca se poate spune asa ceva la munte) care nu-l lasa in pace. Fie vorba intre noi, la cate energie avea m-a mai tras si pe mine la deal putin asa ca mi-a placut maxim compania sa.

Dupa km 5 a devenit mai usor insa lipsa antrenamentului m-a facut sa ma opresc de multe ori cand ar fi trebuit sa alerg mai tare. Ca de obicei pentru mine, pe ultimii km am scazut de tot ritmul si am ajuns destul de tarziu fata de cat imi propusesem.

M-am simtit insa foarte bine dupa si chiar am facut o plimbare prin Prapastiile Zarnestilor, asa de revenire. La intoarcere din Zarnesti am mancat la restaurantul Bran Parc din Bran una dintre cele mai buna fripturi de vitel la cuptor. Cel mai interesant este faptul ca proprietarul ne-a spus ca schimba menu-ul in fiecare zi in functie de ce carne proaspata are. Merita incercat macar sa-mi spuneti daca a schimbat menul (avea doua ciorbe si 4 feluri de carne).

Sambata dupa amiaza am luat Moeciu la picior (a se citi plimbare cu masina prin tot satul) si am descoperit foarte multe asa numite vile (eu le consider hoteluri la experienta mea) care arata foarte bine. Foarte multi au amenajate locuri de joaca pentru copii si inchirieri de biciclete, atv-uri, etc. Pe langa toate astea, pentru ca nu mai fusesem in plimbari prin zona (de obicei eram rupt dupa cursa si dormeam sau zaceam prin camera), am descoperit si complexul Cheile Gradistei – Resort Fundata. De Cheile Gradistei stiam dar si-au facut la 5 km sus pe munte un resort care arata foarte bine.

Va pun mai jos o poza cu ce se poate face si cu privelistea Bucegilor care m-a facut sa ma gandesc serios la o vacanta acolo.

Bucegii, jumatate in furtuna si jumatate mangaiati de apusul de soare.

Concluzii si recomandari:

  • Ecomaraton ramane pe lista mea de alergari pentru atmosfera si zona frumoasa
  • De cautat o vila mai mare sau de inchiriat o vila intreaga cu gasca pentru a te bucura de toate facilitatile (nu lipseste la nici o vila gratarul din curte)
  • De vizitat neaparat Complexul de la Cheile Gradistei-Fundata

Note to myself:

  1. antrenament, antrenament, antrenament
  2. slabit
  3. Target Ecomaraton 2018: vreau sa fac maratonul!!! L-am lasat scris aici ca sa ma tin de pct 1 si 2 si sa nu ma fac de ras la anu cand o sa va scriu de acolo.

 

ne mai vedem …

Comenteaza