Locul: Acasa pe plaja din Mamaia
Motivul: Maratonul nisipului 2017
Duminica trecuta am alergat pentru prima data anul asta ?. Si nu oriunde, ci direct la Maratonul Nisipului.
Da, stiu, nu e bine. Fara niciun antrenament, impotriva tuturor recomandarilor specialistilor, dar tot m-am dus. Cursa cea mai mica de 10k. Lume multa si voioasa, timp perfect de alergat, ploaia a inceput la o ora dupa ce am terminat. Organizare ok, creste de la an la an. Zona de start/finish bine aleasa. Si a inceput alergarea … Nasol. Nasol rau. Nisipul nu m-a ajutat deloc (parca anul trecut era mai batut). M-am luptat cu el parte in parte cam vreo 3 km dupa care am facut prima pauza (de respiratie). Speriat de ploaia si frigul anuntate aveam pe mine o geaca de ploaie, tricou si bluza de alergare cu maneci lungi. Teapa. Macar am facut o sauna buna ?. Sa zicem ca dupa pauza mi-am mai revenit. De acolo pana la jumatatea cursei m-am gandit doar cata energie o sa-mi dea gelul din buzunar si o portie zdravana de apa. Asta daca nu conta ?si batonul energizant pe care-l mancasem inainte. Ce misto este cand se apropie punctul de revitalizare, ca o oaza in desertul deznadejdii si gandurilor ca nu o reusesti sa termini si ca o sa te prabusesti. Ce-i drept mi-am revenit bine la 5k si am pornit vijelios dar m-a incetinit o durere inghinala care m-a tinut pana la final. Drumul inapoi cam plictisitor ca ramasesem cam singur, din cand in cand mai treceau in viteza pe langa mine cei de la semi. Am mai facut vreo doua opriri mici (eu prin opriri ma refer la oprit din alergat si mers putin mai alert ca sa nu pierd ritmul de tot) si am „reusit” sa termin dupa 1hsi24. Cu un minut mai bine ca anul trecut, hahaha. Am pastrat totusi traditia, ca am uitat sa va zic ca si anu trecut am facut la fel. Nu ati putea zice ca nu sunt constant … De data asta insa ma asteptau sustinatorii la final si s-au bucurat de medalia mea.
Concluziile finale:
1. NU FACETI CA MINE!!!
2. Desi Maratonul nisipului a devenit traditie pt mine ca si deschidere de sezon de alergari ar trebui sa mai alerg inainte ca sa pot sa rezist mai bine.
3. NU RENUNT. Mi-a intrat in sange microbul participarii la alergarile astea si oricat de neantrenat as fi ma voi duce in continuare.
4. Apropo de pct 3: da, atmosfera asta din jurul concursului incepand cu inscrierea, preluarea kit-ului cu tricoul care niciodata nu ti se potriveste ca-l iei cu o marime mai mic in speranta ca esti mai slab decat in realitate, cu ora dinainte de start cand chiar crezi ca de data asta o sa rupi tot pentru ca ai mancat niste paste cu o seara inainte si banane, cu geluri si batoane energizante indesate inainte de start, da, cu atmosfera aia super misto cu cateva minute inainte cand adrenalina creste, toata lumea zambeste si face poze, pregateste tracking-ul pe telefon, DA, pentru toate astea merita sa mergi la competitii de alegare, fie ca sunt crosuri, semi sau chiar maraton si triatlon (daca te antrenezi). Imi place lumea asta si va jur (stiu ca sunt multi care ma vor aproba) ca la finish cand toata lumea te aplauda si primesti o medalie de finisher nu mai simti nici un pic de durere si stii ca te vei duce si la urmatorul si urmatorul si urmatorul…
5. Si urmatorul urmeaza uichendul urmator ? De data asta insa am deja un antrenament de care v-am povestit mai sus. Asa ca daca bag si doua geluri cu cofeina iar o sa sper sa-mi imbunatatesc timpul de anii trecuti. Macar sper … Daca nu, ma aleg iar cu o experienta frumoasa si sper cat mai putin traumatizanta de 21 km in jurul Tampei. Da, urmeaza Semimaratonul de la Brasov si poate va povestesc cum a fost dupa. Ca si-asa o sa stau in pat fara sa pot misca niciun muschi ?
Comenteaza