Răcelile de la grădiniță

with 1 Comment
Reading Time: 4 minutes

Anul ăsta am început grădinița.

Bineînțeles că nu eu ci baiațelul meu Sorin, dar e ca și cum am început-o și eu. Oricum prea multe nu-mi mai aduc aminte de când mergeam eu pe acolo.

Din păcate însă, ceea ce se anunța o modificare majoră a vieții mai ales sociale a lui, s-a transformat într-o luptă permanentă cu virușii. În loc să ne preocupăm de integrarea lui în noua activitate ne ocupăm de 3 luni de zile de pastile, siropuri și branule.

Să vă povestesc un pic pentru că vreau să vă întreb câte ceva legat de aceste aspecte. Știu că până acum v-am povestit despre turism și mai puțin despre alte subiecte dar vă spuneam într-un articol de la începutul toamnei că vreau să mai scriu și despre alte lucruri. Și acum s-a ivit ocazia ca o descărcare după o perioadă destul de agitată.

Ne-am dus la gradi ca toată lumea din prima zi. Noi veneam după prima infecție mai puternică, un rotavirus luat din parc în luna august care s-a soldat cu prima lui branulă (cu plânsete din toate părțile normal). S-a refăcut repede până la începutul lui septembrie așa că eram gata de gradi cu toate analizele bune. A rezistat 11 zile până am plecat în mult așteptata noastră vacanță de toamnă de la munte. Când a plecat de la gradi în ultimele zile a luat probabil cu el și un virus pentru că după 1 zi de stat la munte a răcit foarte tare cu mici probleme de respirație care ne-a făcut să ne întoarcem rapid la Constanța. Branulă, antibiotic, siropuri pentru o săptămâna și convalescență încă câteva zile.


Ne-am dus la gradi în 9 octombrie și de data asta a stat 4 zile. La finalul săptămânii a început iar cu muci, tuse. Alt virus luat de la gradi.
Acum ne-am hotărât să-l ținem mai mult acasă poate își revine. Intre timp a fost si vacanța intersemestrială. L-am dus pe 5 Noiembrie și a stat o zi de data asta. Alt virus. Viroză respiratorie sau IACRS pentru cei care știu. Aerosolii, siropuri, etc.


L-am ținut acasă până pe 19 Noiembrie când l-am dus din nou la gradi și a rezistat “eroic” 3 zile. Din nou viroză respiratorie. De data asta cu branulă și tot tacâmul. Din păcate a fost și cel mai chinuit cu branula schimbată de 3 ori. Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva ca părinte.

Suntem în 4 decembrie acum. Deocamdată nu l-am dus și nici nu cred că o să-l mai ducem până la sfârșitul anului.

Și acum încep întrebările la care vă rog să mă ajutați să răspund.

1. Știu că unii copii sunt mai sensibili și răcesc mai ușor. Poate este și cazul nostru. Până la 4 ani nu a răcit decât foarte ușor cu puțină temperatură și doar cu câteva siropuri scăpam în câteva zile. Acum de când a intrat la gradi ați văzut câte sunt.

Întrebările și nedumeririle noastre sunt următoarele:

  • știm că sunt mulți părinți care nu au cu cine să-și lase copii și trebuie să-i trimită la gradi. Dar oare dacă sunt răciți sau au un virus nu ar trebui totuși să-i izoleze de ceilalți copii? Nu știu cum, dar știu că virusurile luate au fost de la gradi (el este la o grupă mixtă cu copii de toate vârstele și este posibil ca unii mai mari să facă doar o formă foarte ușoară a răcelii și să fie trimiși totuși la grădiniță). Nu pot să acuz pe nimeni dar nici nu-mi este bine când merge o zi și vine răcit acasă.

  • curățenia de gradiniță și dezinfecția. Sorin merge la o grădiniță de stat. Am cumpărat hârtie igienică, săpun lichid și alte câteva chestii. Dar curățenia și dezinfecția oare cum se face? Dacă nu au fonduri de hârtie igienică au fonduri pentru produse de curățenie? Dezinfectează bine clasele, vesela, etc? Sunt doar întrebări. Nu zic că nu o fac dar încep să mă gândesc la toate variantele când stau noaptea și-l păzesc când plânge în somn să nu i se miște branula.

2. Acum legat de doctori și spital. Am preferat să mergem de fiecare data la un spital privat. Nici nu mă gândesc să intru într-un spital de stat decât în cazul de forță majoră când nu mai există altă variantă. Știm cu toții problemele din spitalele de stat, nu vreau să le reiau acum, poate facem odată o discuție referitor privat vs stat.

Am fost foarte mulțumit de serviciile spitalului: recepție și primire foarte bună, doctori și asistente foarte ok drept pentru care mi-am făcut și abonament. Întrebarea pe care mi-o pun eu, ajungând anul ăsta pentru prima data cu el de mai multe ori este de ce rapiditatea astea de a da antibiotic copiilor? Înțeleg cazurile care necesită urgent acest lucru dar am avut senzația că, pentru a se acoperi în orice caz, se prescrie antibiotic destul de ușor. Nu sunt medic, nu știu să pun diagnostice, este doar o senzație a mea referitor și la starea pe care o avea copilul meu la momentul consultației. M-am întrebat mereu după dacă chiar era nevoie de antibiotic sau nu era cazul. Suntem destul de bulversați legat de chestia asta și nu reușim să o deslușim. Fiind implicați emoțional pentru că vrem să se facă bine cât mai repede ne e frică să decidem noi dacă îi dăm sau nu antibiotic. Am întrebat de fiecare dată dacă este absolut necesar și senzația a fost că medicii încearcă mereu să prevină orice risc prin administrarea rapidă de antibiotice chiar dacă analizele sunt foarte puțin peste limita admisă.

 

Ca și concluzie probabil vom mai trage câteva răceli până reușim o imunizare mai bună, sperăm la cât mai puține antibiotice și vă rog să mă ajutați cu păreri, idei și răspunsuri la întrebări, poate ne mai dăm seama de unele lucruri.

One Response

  1. Cristina
    | Reply

    Buna, am un baiat de 1 an si 9 luni si ma tem si eu de aceste boli care, din cate mi s-a spus, il asteapta atunci cand va intra in colectvitate, pentru ca tocmai am trecut printr-o experienta ingrozitoare cu o pneumonie urmata de complicatii. Nu stiu care este solutia, cum pot fi prevenite sau combatute acste boli, dar ma intreb daca supra-igienizarea si izolarea este, intr-adevar, oportuna – pentru ca vad copii crescuti in mediul rural, cu mult mai putine spaime legate de sterilitatea mediului, care plimba vaca, se joaca cu pisici nevaccinate, pun mana pe coada de matura si poarta haine spalate fara dettol si nu fac atat de multe boli ale copilariei. Ma intreb daca nu cumva supra-precautia noastra nu ii face si mai vulnerabili. Poate ca suntem mai ingrijorati decat trebuie? Nu stiu.
    In experienta mea recenta am incercat si spital privat si urgenta din judetean si, spre marea mea surpriza, copilul a fost tratat excelent si la judetean. M-as intoarce oricand in spitalul de stat, pentru probleme mai serioase de sanatate (desigur, sper sa nu fie cazul). Diferenta de abordare e mare: daca la privat s-a mizat mult pe atmosfera de camera de hotel si personal de tip gazda, la stat s-a indistat mai mult pe analize si pe chestiuni tehnice si procedurale. Rezultatul a fost insa unul foarte bun pentru copilul meu, si acest lucru li se datoreaza in ultima instanta medicilor de la stat, pentru ca la ei ai ajuns cand starea copilului se agravase. Fara a nega, desigur, munca sau seriozitatea celorlalti care,la randul lor, si-au facut treaba corect. Dar, este adevarat, la internare in judetean trebuie sa fii pregatit cu tot ce iti trebuie, hartie igienica, sapun, dezinfectant de maini, etc.
    Cat despre administrarea antibioticelor, am avut aceeasi impresie, ca, din precautie, o parte dintre medici nu mai asteapta, si incep direct cu ele. Pe de alta parte nici pentru mine, ca parinte, asteptarea nu a fost usoara cand suferinta copilului nu a disparut, pentru ca noua ni s-a prescris antibioticul dupa 7 zile, asa cum, inteleg, este recomandat. Probabil ca pentru medic e mai sigur sa dea antibiotic de la inceput, iar pentru parinte mai usor. Evident ca interesul copilului trebuie sa primeze.

Comenteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.