Pentru ca astazi este Pastele si toti avem putin timp liber mi-am adus aminte sa va povestesc putin si despre alegerile pe care le faci in viata si cum ii afecteaza pe cei din jur.
Acum 17 ani si un pic am ales sa intru in domeniul turismului, atras mult de sclipirea hotelului la care m-am angajat (actualul Mara, fostul Holiday Inn Mara Resort) si nu in ultimul rand de ideea unui job destul de usor. In fond, ce este asa greu sa cari niste bagaje 🙂 Mi-am dat seama cu timpul ca de fapt intr-un hotel nu specificul muncii este cel mai important (carat bagaje, check-in, check-out, servit clientii, etc) ci interactionarea cu diferite tipuri de oameni carora trebuie sa le rezolvi diferite probleme sau cu care trebuie sa discuti (clienti si colegi) si spiritul de echipa fara de care nu ar functiona cum trebuie un hotel. Daca receptionerul se cearta cu ospatarul sau curierul cu camerista totul se reflecta apoi in atitudinea fata de clienti si in final in satisfactia acestora. Dar nu despre asta vroiam sa va spun. Sunt foarte multe de spus despre aceste relatii de munca si cu clientii insa cred ca sunt destul de multe carti care povestesc despre lumea asta fascinanta a angajatilor unui hotel.
Mai sus unul din exemplele de cerinte ale jobului pe care-l ai :)))
Ce nu stiam eu la 20 si ceva de ani este ca aceasta lume, pe langa satisfactiile pe care ti le aduce (profesional mai mult decat financiar :lol:), iti va rapi si mare parte din timpul care ar trebui sa fie dedicat familiei, prietenilor si vietii tale private. De ce? Raspunsul il stiti toti: atunci cand lumea este libera si poate sa plece in vacante, city-breakuri, etc, noi trebuie sa-i asteptam cu zambetul pe buze si sa-i facem sa se simta cat mai bine. Indiferent ca este Craciun, Revelion, Paste, vacanta de vara, vacanta de iarna si oricare dintre zilele libere „legale” noi trebuie sa muncim ca ei sa se simta bine. La inceput, cand lucram in receptie, nu a fost atat de important ci de-a dreptul cool sa muncesc in acele zile (mai ales ca nu plecam cu mana goala acasa 😉 ). Dupa ce iti faci o familie insa lucrurile devin putin mai complicate. Bineinteles ca ei te inteleg, pentru ca asta este meseria pe care ti-ai ales-o insa cu timpul frustarea incepe sa creasca din ce in ce mai mult. Da de Paste nu mergem si noi undeva? Dar macar de Craciun? Dar in week-end-ul ala cu concertul X de peste 6 luni mergem si noi? Dar in vara cand sunt 40 de grade mergem si noi un weekend la munte? Si raspunsul este cam intotdeauna acelasi: stii ca eu …. tre sa cam fiu pe la munca.
Sau plecat in delegatie ca mai jos, ceea ce in paranteze fie spus nu e chiar atat de rau 🙂
Si atunci cand in ecuatie apare si un bebe care ar trebui dus si la munte, si in vacanta de Paste si in cea de Craciun lucrurile se complica din ce in ce mai mult. Si incerci intotdeauna sa iti planifici excursiile si iesirile atunci cand teoretic activitatea este una normala. Dar ce te faci cand activitatea nu mai este deloc normala, cand functia pe care o ai implica responsabilitatea pentru coordonarea unor oameni, pentru realizarea unor venituri. Da, stiu, vor spune unii ca totul tine de organizare si de alegerea oamenilor potriviti. Asa este, insa de-a lungul timpului, am avut si sefi care iti cereau sa fii acolo chiar daca activitatea nu impunea prezenta ta. Si raspunsul asta invariabil „pentru ca asa e in turism” ar trebui sa se schimbe in conceptia multora. Se poate organiza activitatea si fara prezenta fizica a tuturor si cine a inteles asta cred ca a avut mai mult de castigat avand un angajat relaxat, odihnit si cu chef de munca.
Cat despre mine, o sa incerc sa gasesc in continuare un echilibru intre job, familie si hobby-urile mele (foarte putine dealtfel). Inca il mai caut si nu reusesc sa-l mentin la un nivel satisfacator pentru familia mea. Si asta incepe sa conteze din ce in ce mai mult. Mai ales cand treci de o anumita varsta. Si probabil, daca nu-l gasesc, cu timpul, va veni momentul sa fac o alegere mai radicala. Cand ajungi seara acasa dupa ce ai promis ca vii mai devreme sau dupa ce ai ratat intalnirea programata de la doctor si doi ochi mari se bucura si zic „tati, tati” si alti doi ochi la fel de frumosi se uita cu fulgere la tine cam stii care este alegerea.
Voi ce ati face? Sau ce ati facut?
Hristos a Inviat. Paste linistit tuturor.
Comenteaza