Vă întrebați dacă m-a apucat hărnicia acum? Păi m-a cam apucat. De când am realizat că atunci când este curat (în casă, la birou, în suflet) pot gândi și mă pot concentra mai bine. Și chiar mă pot relaxa mai bine.
Nu mi-am dat seama de asta până să apară Sorin. Până atunci păstram ordinea lucrurilor în casă, chiar dacă (fie vorba între noi), mai lăsam un tricou aruncat pe vreun colț de pat sau mai rămâneau din când în când câte două farfurii în chiuvetă. Asta până când am realizat că ușor, ușor, casa noastră se cam umple de jucării și lucruri de bebe și apoi preșcolar. Am ajuns acum la stadiul de cutii peste cutii și biciclete, triciclete și alte ciclete unele peste altele.
În plus, joaca lui favorită (ca a tuturor piticilor cred) este să se târască pe jos și să-și plimbe mașinile, trenurile etc. prin toată casa. Asta înseamnă pentru noi că trebuie să menținem întotdeauna curat și fără praf.
Voi ați văzut cât praf se strânge de la o zi la alta? De când dăm cu aspiratorul (aproape zilnic) ne tot întrebăm de unde apare atât praf. Și noi toți ne mirăm de cât de poluat e orașul în care stăm fiecare.
Super documentat, bravo Razvan!
Mulțumesc mult.