Vacanță la Mamaia – Angajații

Angajații – piatra rară a Stațiunii Mamaia

După cum am început deja să vă povestesc, pentru că sunt într-o schimbare a direcției blogului. aș vrea să fac o radiografie cu puncte de vedere personale despre turismul din Mamaia. Pentru asta am început o serie de episoade intitulate “Vacanță la Mamaia”, dedicate unor ingrediente care, adunate la un loc, creează o imagine a turismului din Mamaia din anul 2017. Dacă ai citit primul episod cu patronii, acum o să detaliez câte ceva despre angajați.

O să-i împart și pe ei în trei categorii: angajați permanenți din zonă, sezonieri și sezonieri din țară.

Angajații permanenți

În prima categorie intră angajații permanenți din zonă (Constanța, Năvodari și localitățile de pe lângă acestea). Majoritatea lucrează la hotelurile care sunt deschise permanent, hotelurile sezoniere păstrându-și în general o echipă de management și vânzări pentru că activitatea în zona asta nu se oprește chiar dacă hotelul este închis. Să-i lăsăm pe cei din management deocamdată și să vorbim puțin de ceilalți: cameriste, ospătari, bucătari, personal tehnic, paznici, etc. Pentru că totul este legat de nivelul de salarizare, după câte am văzut de-a lungul timpului, aceștia sunt în general puțin mai slab pregătiți, trecuți deja de vârsta nebuniilor, cu familie și copii. Ei se gândesc la un venit sigur și constant, își fac rate la bănci și sunt muncitori și conștiincioși. Rezumând, țin de locul de muncă chiar dacă nu sunt cei mai pricepuți. De ce spun asta? Leg acum subiectul de articolul meu precedent cu patronii: acești angajați acceptă salarii mici și sunt ușor de manevrat din cauză că nu vor să-și piardă locul de muncă din diferitele motive precizate mai sus. Totuși, având în vedere calitatea pregătirii lor și lipsa forței de muncă, sunt și ușor influențabili de un salariu cu câțiva zeci de lei mai mare și pleacă foarte ușor de la o firmă la altă.

Citeam acum câteva zile pe Linked-in cât de importantă este fidelizarea angajaților. Cred că aici este cheia și la noi pentru a-ți păstra angajații permanenți de care ai nevoie. Ok, înțeleg că salariile în industria asta sunt mici. Asta nu înseamnă că nu poți găsi metode și acțiuni prin care să-i fidelizezi pe cei a căror activitate nu este legată de performanță. Un manager cu experiență le știe foarte bine. Alta este însă problema aici. Majoritatea patronilor nu iau deloc în considerare acest aspect. Ei se bazează mai mult pe partea negativă, arătându-i mereu angajatului cât de greu este să-l plătească și să-l țină tot anul. Angajatul trebuie să-i mulțumească că îi da salariu în fiecare lună la timp și că nu-l dă afară când vine toamna în Mamaia. Total greșit. De aia nu o să aveți angajați mulțumiți care să facă “mai mult” decât scrie în fișa postului sau mai mult decât îi cereți să facă

Angajații sezonieri

Hai să vorbim puțin și despre sezonieri. Și aici sunt două categorii mai importante: studenții și mercenarii. Nasol este că ai nevoie de ei, deși nu am fost încântat să lucrez cu ei niciodată. Și o să vă explic de ce. Vreau însă să nu faceți confuzie între cei care nu își găsesc de muncă iarna din lipsa locurilor de muncă și muncesc doar vara și cei de mai sus, care nu vor să muncească decât vara. 

Începem cu studenții. Ei muncesc vara pentru că în rest se duc la facultate. O să iau în calcul doar pe cei care chiar se duc la facultate pe parcursul anului. Aceștia au zero spre minim experiență, vor să muncească ca să câștige bani pentru școală/vacanțe/haine, etc. Toți visează să fie manageri, vor la marketing sau recepție, deși nu știu ce e asta în real life și dacă se poate să îi lăsăm în weekend acasă, pentru că atunci sunt deschise cluburile din Mamaia. Foarte rar găsești pe cineva care e chiar interesat de job și majoritatea sunt fete pentru că ele sunt mai serioase la vârsta aia. Nu prea poți să te bazezi pe ei, pleacă destul de ușor când dau de muncă mai intensă (și nu mă refer la dat cu sapa), însă sunt buni când completează o echipă pentru anumite activități. În recepție trebuie supravegheați pentru a nu face greșeli. Abia în iulie învață cum trebuie și nu mai stai în spatele lor, dar la 15-20 august pleacă ca să-și facă și ei vacanța înainte de școală. Sunt buni pentru posturi de curier, salvamar, beach-boy, ajutor ospătar. Când câștigă niște bani, mai muncesc și extra și nu comentează când îi pui să facă și alte lucruri necesare activității.

Acum ajungem la mercenari, cum le zic eu. Lucrează în general în zona de alimentație publică și caută numai locațiile de unde pot să câștige foarte mult din tips. De obicei au experiență, au fost plecați pe vase de croazieră sau pleacă iarna. Nu le place să muncească mult, nu ajută și la diferitele activități adiacente locului de muncă. Își fac treaba bine, dar vor salarii mari și se feresc întotdeauna de activitățile intense, fără câștig imediat: mic dejun, evenimente corporate. Trebuie să fii cu ochii pe ei pentru că la cea mai mică ezitare de verificare a activității va încerca să facă bani și prin metode mai dubioase, care îți vor scădea ție reputația și veniturile. Nu înțeleg însă un aspect: din câte am auzit, că eu nu am fost, pe vasele de croazieră se muncește foarte mult. Când vin aici se plâng dacă rămân o oră în plus peste program, chiar dacă are și el ceva de câștigat.

Sezonieri din țară

Ultima mea categorie sunt sezonierii care vin din țară în Mamaia. Și ei sunt de mai multe feluri: cei care vin din zone turistice gen Valea Prahovei, Poiana Brașov și sunt obișnuiți să facă bani mai mulți. Se apropie foarte mult de mercenarii de mai sus, cu diferența că îi ai legați de tine dacă le închiriezi și plătești un apartament. Mulți patroni/manageri mai închid ochii și dacă fac vreo prostie, întârzie, etc. Știu că îi au aici măcar toată vara. Apoi sunt cei care vin din zone mai sărace și vor neapărat să muncească, să facă bani pentru familiile lor. Sunt cei mai muncitori și statornici, știu că dacă îi dai afară este posibil să găsească mai greu pe altcineva dispus să le plătească și cazare și mâncare și salariu. Îi poți folosi aproape în toate zonele hotelului și nu fac nazuri când îi pui să facă diferite activități. Aceștia sunt și cei care acceptă salarii mai mici (dacă le plătești întreținere, chirie și le dai mâncare la hotel).

A mai rămas partea de management și middle management, desconsiderată de unii patroni și redusă la nivel doar de execuție datorită “priceperii” patronilor în activitatea de turism. Se întâmplă de obicei în hotelurile mai mici unde sunt sărite și multe posturi necesare într-o activitate. Sper să înțeleagă cât mai mulți și cât mai repede că până nu tratezi lucrurile profesionist și lași pe cei care se pricep să-și facă treaba, ai de pierdut mai mult decât crezi că ai salvat ocupându-te tu ca patron. Hotelurile mari și serioase au învățat deja lucrul ăsta și rezultatele se văd (nu vreau să dau exemple ca să nu fiu subiectiv și să aleg doar dintre prietenii mei).

Concluzii

Sunt câteva, sunt personale și sunt comentabile.

1. În primul rând salariile sunt proaste. De sus până jos. Nici nu știu care ar fi principalul motiv, pentru că sunt mai multe amestecate. Patronii vor profit, asta este clar. Problema se pune la bugetarea veniturilor și cheltuielilor, pe care cred că o fac doar hotelurile mari. Restul știu ei aproximativ câți bani cheltuie și câștigă. Când e vorba de scăderea cheltuielilor, se uită în primul rând la bugetul de salarii, care este cel mai important dintre componentele bugetului aici. Nu se gândesc că plătind mai bine pe cineva, acel cineva poate să-i aducă mai multe venituri implicându-se mai mult în activitate, rezultând clienți mai mulțumiți și deci cu șanse mari să revină.
2. Lipsa unui sistem de bonusare și fidelizare a angajaților. Cred că pot număra pe degetele de la o mână hotelurile pe care le știu că fac așa ceva. Este, după părerea mea, cel mai ușor și ieftin mod de a stimula angajații, având în vedere punctul 1 de mai sus. Nu vă spun aici cum. Știu foarte multe metode, dar dacă vreți, le discutăm în alt articol sau în privat.
3. Calitatea oamenilor care muncesc este medie și puțin sub medie. Este normal având în vedere salariile, însă cred că în zona asta a Dobrogei angajații sunt mai leneși, parșivi, mincinoși și neserioși decât în alte zone ale țării. Acum nu că sunt eu din Sinaia, dar și acolo sunt salarii mici în turism (industria turismului din România are în general unul dintre cele mai mici venituri medii), însă oamenii par mai serioși și muncesc mult mai mult decât ăștia de pe aici. Eu am fost destul de șocat când m-am mutat aici și cu timpul m-am obișnuit cu ei, dar sper să nu fi împrumutat prea mult din specificul zonei.
4. Ca să vedeți că nu țin numai cu angajații din Mamaia, una dintre probleme este și lipsa ajutorului din partea statului și a autorităților locale în sprijinirea proprietarilor de hoteluri prin crearea facilităților pentru a avea un personal cât mai bun. Reconversie profesională doar pe hârtie și în niște clase unde nu învață efectiv ce se întâmplă în activitatea reală. Lipsa unor scutiri de taxe și impozite legate de salariați, care să justifice niște creșteri de salariu sau angajarea pe o perioadă mai lungă. Sunt mai multe, discutate și rasdiscutate la toate ședințele cu autoritățile. Măcar acum sunt prezente la toate și încep să asculte. Poate cu timpul vor începe și să facă efectiv ceva.

Vreau să repet ceva ce am spus și în episodul cu patronii. Nu bag pe toată lumea în aceeași oală, fie că sunt patroni sau foști colegi angajați sau în general oamenii care își văd de treabă, sunt serioși și profesioniști. Procentul celorlalți este însă unul  suficient de mare pentru a pune o amprentă zonei acesteia.

Cam atât despre angajații din Mamaia. O să revin în curând cu un episod nou despre localnicii din Constanța, care “abia așteaptă” să vină turiștii peste ei.
Nu ratați nici primul meu episod cu patronii și nu uitați să comentați, huiduiți și share-uiți.