Localnicii – cei care îi atrag sau îi gonesc pe turiștii din Mamaia
După cum am început deja să vă povestesc, pentru că sunt într-o schimbare a direcției blogului, aș vrea să fac o radiografie cu puncte de vedere personale despre turismul din Mamaia. Pentru asta am început o serie de episoade intitulate “Vacanță la Mamaia” dedicate unor ingrediente care, adunate la un loc, creează o imagine a turismului din Mamaia din anul 2017. Dacă ai citit primul episod cu patronii si al doilea cu angajații,acum le vine rândul celor din Constanța.
O specie aparte care a fost dintotdeauna discutată, hulită, iubită, dar mai ales bârfită de toți ceilalți din țară. De ce? În primul rând pentru că toți vin aici și îi găsesc în mediul lor natural, apoi că peste tot unde se duc cei din Constanța, se afișează cu puțină aroganță și tupeu specific zonei. Aproape că-i egalează pe cei din București. Sunt foarte multe de discutat despre aceste “calități” ale constănțenilor, dar aici o să mă refer doar la interacțiunea lor cu turiștii veniți la mare în vacanță.
Traficul prin Constanța
Deși venirea turiștilor ar trebui să constituie o bucurie pentru cei din Constanța datorită banilor pe care aceștia îi cheltuiesc în toate activitățile din zonă, fie că sunt hoteluri, restaurante, mall-uri, muzee!? și alte mici afaceri care trăiesc de pe urma lor, constănțenii se simt destul de deranjați de prezența turiștilor, mai ales în oraș. Vara orașul se aglomerează foarte mult, terasele restaurantelor la fel și ieșirea în oraș de relaxare devine o goană după o masă bună la terasă și nervi în trafic. De ce nervi în trafic: de când m-am mutat în Constanța și conduc aici, am observat că localnicii au un mod deosebit de a conduce.
Nu pot să spun că am condus foarte mult prin țară, însă aici cam 3 din 5 persoane semnalizează când schimbă banda și când fac la stânga sau la dreapta. Restul cred că e dreptul lor de deținător al unei mașini șmechere să facă ce vrea în trafic, iar ceilalți să aștepte și să anticipeze. Apoi răbdarea celor din trafic (asta e valabilă la toată nația noastră de grăbiți) este undeva între 0 și 0.1. Atunci când în oraș vin turiști care nu știu încotro trebuie să o ia sau merg mai încet și mai cască ochii, vă dați seama ce nervi au constănțenii care se duc sau vin la muncă sau au diferite chestii de rezolvat (întotdeauna contratimp). Mă și mir de ce mai zic hotelierii că turiștii mănâncă mult la all inclusive când ei au frigiderele pline după o plimbare până în Portul Tomis cu mașina.
Iar când în Constanța se mai desfășoară vreun eveniment mare (Neversea, Ziua Marinei) traficul este ca în poza de mai sus (și dacă puneam video era la fel că nu se mișca nimic). Dacă plouă și lumea se duce la Delfinariu jumătatea de nord este blocată.
Aglomerația din mall-uri
Pe asta nu o mai înțeleg. Din câte mai văd și citesc și eu, orice oraș mai măricel din țara asta are mall. Deci, se presupune că mare parte din brand-urile prezente aici se găsesc în toată țara. Și atunci, de ce toți turiștii se duc la mall? Eu am două explicații: în vacanță ești dispus să cheltui mai mulți bani și oricum cumperi chestii și al doilea că turiștii pur și simplu se plimbă prin mall-uri și mănâncă probabil pe la food court. Ceea ce creează bineînțeles un disconfort localnicilor, mai ales când unii dintre turiști au același echipament și pe plajă și în mall și vin direct de pe plajă în mall. Bleah! Cu ocazia asta îți dai seama câtă lume din țara asta este lovită de soartă și câți oameni au probleme de sănătate grave: toate locurile pentru persoane cu dizabilități sunt ocupate. Nu că mare parte din ele nu ar fi ocupate și în restul anului de constănțeni, dar ăia sunt aceiași de fiecare dată (vezi toate paginile de “parchez ca un bou” unde doar zonele din oraș se schimbă, mașinile sunt aceleași).
Zumzăiala permanentă
Cei care au blocul la stradă, mai ales prin Tomis Nord sau zonele apropiate de Mamaia știu ce zic. Dacă stai în casă și asculți puțin cu geamul deschis (în afară de mașinile care trec) se aude așa o zumzăială permanentă. Nu că în restul anului este liniște, dar când te duci/vii de la muncă sau ai treabă în oraș nu ai chef atât de mare de pălăvrăgit. Am mai stat și prin București și știu ce zic. Chiar dacă lumea care trece pe trotuar este incomparabil mai multă, nu face atâta gălăgie ca “muștele” din Constanța. Da, ăsta este unul dintre apelativele folosite de constănțeni pentru turiști și unul dintre motive este că atunci când se duc sau vin de la plajă sau se plimbă pe stradă, aceștia vorbesc tare (la telefon cu neamurile sau între ei) țipă la copii, râd zgomotos și creează zumzăitul ăla permanent și deranjant. Dacă v-ați plimbat pe faleza de la Cazinoul din Mamaia înțelegeți mai bine ce zic.
Cu toate aceste inconveniente totuși Constanța trăiește de pe urma turismului și, în majoritatea cazurilor, lumea este bucuroasă că vine vara și cu ea vin și turiștii. Multe afaceri prosperă, oamenii găsesc de muncă în diferitele zone ale turismului și veniturile lor cresc. Am ținut totuși să le precizezcă și în celelalte articole scrise, nu generalizez deloc. Sunt mulți oameni care trăiesc de pe urma turiștilor (mă număr printre ei) și găsesc moduri de a fenta problemele de mai sus și de a se bucura de vară și de zilele cu soare (chiar dacă pentru noi sunt puține).
Nu pot să nu observ la sfârșit un lucru esențial: turismul, unde își desfășoară activitatea mare parte dintre constănțeni, are avantajul că interacțiunea permanentă cu turiștii dezvoltă la localnici o sociabilitate și dezinhibiție pe care o mai găsești în puține locuri. Opot spune și cei din țară care îi primesc pe cei din Constanța în vacanță: constănțenii sunt foarte sociabili, zâmbitori și volubili. Sper ca pe astea le-am împrumutat și eu de pe aici.
În curând revin și cu ultimul articol despre turiștii din Mamaia.
[…] două minute de la știri. Dacă ați urmărit articolele mele precedente cu patronii, angajații, localnicii și turiștii ați văzut că am încercat să prezint lucrurile cât mai aproape de realitate […]
[…] să vă scriu despre sezonul 2018 sau nu. Anul trecut am făcut un serial cu patronii, angajații, localnicii și turiștii. M-am hotărât să nu-l mai reiau și anul ăsta pentru că în principiu sunt […]